Rendez-vous nocturn

Se întâlniră iară. Făcuse tot posibilul să o găsească și îi ieși. Era fericit.

Ea, deși se gândise în tot timpul ăla la el, nu îndrăznea să-l caute, îi era prea frică să nu-l rănească cu vorbele ei, chiar cu gesturile de afecțiune. Însă el suspina după așa ceva, de-aia tot încercase să o caute.

Când îi apăru la ușă, inima îi bătea tare și parcă era fericită, mult prea fericită că îl vedea. Înlăuntrul ei dorea acest lucru, dar nu vroia să i-o zică.

Nu i-a spus vreun lucru și l-a sărutat, retrăgându-se repede totuși. El aștepta momentul acesta de când plecase din apartament ca o infractoare de inimi, mai ales a lui. Nu s-a gândit prea mult și s-a repezit la ea cu sărutări fierbinți, pline de dor și pasiune. 

Nu îi venea să creadă că și ea îl dorea și-i simțise lipsa. Nu au stat la taclale din prima, vorbele erau de prisos când se vedea că dorința de a se iubi era mult prea mare pentru ei.

Cu orele s-au alintat și sărutat, jucat și au făcut dragoste ca și când ar fi fost ultima oară când se mai vedeau, urmând inevitabilul. De fapt, lui îi era un pic teamă ca ea să nu fugă iarăși de el, să îl lase în suspans și să nu mai reușească să dea de ea următoarea dată. Însă pasiunea îi depășea frica și reușea să o iubească într-un mod cum nici nu își imaginase vreodată. 

Același gând îl avea și ea despre el, nu știa dacă să-i răspundă sau să-l respingă, dar faptele lor nu se sincronizau cu sentimentele. În niciun caz. Era o iubire pură, trupească, animalică, amestecată cu o frică de ceea ce se va întâmpla în următoarele ore...o antiteză perfectă a unei dileme aparent complicată, dar simplă.

Se puteau iubi așa ore în șir, chiar zile...

După ce terminaseră de făcut dragoste, ea se duse să facă un duș. El o aștepta gol în pat pentru a se cuibări amândoi și să adoarmă așa. Nu își dorea nimic altceva în momentul acela în afara de asta. 

Când se întoarse în cameră, nu avea pe ea decât un maiou alb prin care i se vedeau puțin sânii. Îi sclipeau ochii și îi făcu semn să se așeze lângă el în pat, dar ea s-a dus pe balcon să fumeze o țigară, fiind un obicei de-al ei acesta. Iubea la nebunie țigara de după. 

Râdea și se simțea bine să-l știe în patul ei mare și gol până odinioară, o relaxa într-un fel, însă în mintea ei tot erau gânduri care îl respingeau pe amorezul nocturn. 

Se întoarse în cameră, îl privi lung și apoi, fără a ezita, se aruncă în pat lângă el. Vroia să-i spună ceva, căci nu îi plăcea tăcerea care le anestezia frenezia. Însă prefera să tacă, să nu strice ceva, sau să-l întristeze pe el.

Se uita la trupul lui asudat și îi vedea mușchii care încă se zbăteau de la efortul depus. Se amuza și se gândea că nu mai văzuse un bărbat la ea în pat. El adormea ușor, zâmbind, mângâind-o pe abdomen, pe coapse...

Se simțea împlinit după atât timp de căutări. Ea nu avea somn deloc, prefera să-l privească cum adoarme, îndrăgostindu-se de el parcă cu orice răsuflare de-a lui.

Spre dimineață, când razele soarelui băteau în geam, se gândi să î-l trezească cu o cafea și un mic dejun la pat. I se părea fascinantă treaba asta, o văzuse doar în filme, nemaiavând până atunci ocazia. De obicei nu lăsa bărbații cu care se culca, la ea în apartament, din cauza fricii de alte angajamente. Prefera să fie doar o aventură trecătoare. De aceea, prima oară, plecase în fugă din apartament înainte ca el să se trezească. 

Acum nici nu putea să scape, dar nu îi displăcea acest fapt. Chiar vroia să rămâne pe restul zilei la ea.

Când veni în cameră, îl văzu pe el treaz, îmbrăcându-se. Îi pieri un pic zâmbetul de pe buze. Aștepta să îi spună ceva, dar el tăcea. Puse tava pe măsuța de lângă pat, se așeză pe un scaun și se uita la el...

Acesta îi zâmbi, o sărută pe frunte, apoi fără o vorbă, își luă haina din cuier și ieși pe ușa de la intrare. 

Ea rămase uimită. Ce tocmai se întâmplase?