"O iubire acordată ca un premiu pentru calităţi estetice, morale şi intelectuale, o iubire pe care o poţi justifica nu este iubire", spune Garabet Ibrăileanu.
Întrebarea totuși rămâne, de ce iubim?
Nu-mi pot exprima exact părerea legată de comportamentul bărbaților, însă pe cea a femeilor o știu.
Iubim bărbații pentru că fără ei, noi nu am mai fi noi. Nu ne-am mai preface atât de neajutorate și nu am mai fi atât de naive. Da, naive, știm care este situația adevărată, dar totuși preferăm să vedem partea frumoasă a lucrurilor, de aceea suntem văzute drept naive.
Știm că bărbații, și nu băiețeii, sunt capabili să „manevreze” o femeie, să o atingă așa cum trebuie, să îi spună cele mai frumoase lucruri. Știm că pot fi niște romantici cu noi, să ne aducă flori și dulciuri când este aniversarea noastră sau avem o zi mai proastă.
Un bărbat este conștient de atuurile sale și le exploatează la maximum, să ne demonstreze nouă, femeilor, că ei sunt „ceva adevărat”. Ne îndrăgostim de ei atunci când îi vedem că se străduiesc atât de mult să încerce ceva ce nu le stă în caracter, doar pentru a ne face nouă pe plac.
Îi adorăm atunci când ne iau în brațele lor puternice și ne pupă pe frunte sau când ne spun cuvinte frumoase.
Dar mai ales, îi iubim pentru că îi vedem alături de noi, pentru că ne fac pe noi mai frumoase când suntem lângă ei, zâmbim din inimă și ne bucurăm de momente împreună cu ei.
Suntem, cu toții, niște ființe care nu pot trăi fără iubire. Fiecare încearcă să-și găsească perechea, în ordine de a-și găsi frumusețea interioară, căldura sufletului. Când iubim, suntem mai fericiți.
Femeile iubesc să fie adorate, bărbații iubesc pentru a adora.
