puncteeeee....

Doamne, a naibii melancolie!

Anotimpul asta, vremea asta, ora asta, melodia celor de la Dear Whoever-'A place for the end', toate lucrurile din momentul asta...ma deprima.
"Ce-ai ma? Te-a apucat si pe tine melancolia?" - raspunsul: "Da."
Ce dracu'?-_-
Vreau sa uit, sa ma prefac intr-o frunza sau o floricica ce se naste primavara si, sa ma vad cum infloresc, cum sunt fericita, cum traiesc, cum mor.
De ce sufletul meu nu reuseste sa treaca peste .. sa uite cele ce-au fost, ce-au existat cu ceva vreme in urma?! E asa greu?? Imi este mie asa greu?
Ce frumos era cand nu aveai nimic pe cap, nu stiai ce e aia dragoste, ce e aia suferinta, si-ti vedeai numai de jucariile tale, ingrijorandu-te in cel mai rau caz, ca nu mai aveai destule papusi ca sa joace rolul propus sau masinute suficiente ca sa umpli o parcare.

Will be the end of nothing.
Is there a place for the end? I'm charged with these memories...