Cruzimea ploii

Cade incet pe fata mea,
Imi intra in ochi, in gura
Si se prelinge apoi pe trupul meu semi-nud.
Apa vine de sus si parca
Niciodata nu a mai avut lucirea
Ce o are acum,
Blanzimea cu care-mi mangaie corpul,
Catifelarea ce o simt
Ma face sa ma simt ca si cum
Sunt infasurata in matase.


Stau culcata pe iarba
Ce pare mai verde ca niciodata,
Iar soarele straluceste cu asa putere
Si emana atata caldura, cum nu a mai facut-o
Niciodata!
Pe fundal aud doar ritmul melodiilor preferate
Si zambesc.
Ma incanta si inchid ochii.

Simt apoi cum se apropie cineva langa mine
Dar nu-mi deschid ochii.
Stiu ca esti tu!
Si chiar esti.
Ma ia de mana si ma strange usor.
Totusi stiu ca aceea strangere e mai puternica
Si ma pot tine de ea multa vreme.
Cu cealalta mana imi mangaie obrazul,
Ce se imbina perfect cu mangaierea
Picaturilor reci de ploaie.
Incet, te uzi si tu complet
Iar buzele tale reci si ude
Imi ating buzele mele, ce sunt la fel.
Dar la apropierea acestora devin mai calde
Cum si inima-mi pompeaza afara de fericire,
iubire.

Deschizand ochii, totul dispare ca prin ceata
Ramanand doar cu ploaia
Ce acum este asa rece incat simt
Ca trupul mi-este precum gheata.

Era o zi de vara perfecta,
Devenind una de toamna,
Oribila.