3 fara 10 minute, este noapte (mai mult spre dimineata) iar eu nu am somn. Asta nu e ceva neobisnuit. Neobisnuit este faptul ca ma simt complet pe dinafara, pe deasupra subiectului, pe langa subiect, dedesubtul subiectul, dar in niciun caz focusata asupra acestuia, nu contand care este acest subiect. E ceva ciudat, dar intr-un fel ma si bucur de un anumit lucru, pe care nu-l stiu nici pe el.
Devin anormala, devin lenesa. Am o calmitate in mine, de o nesimtire mare. Daca cineva mi-ar zice acum ca ma omoara nu as reactiona in vreun fel exagerat, ci cred ca i-as spune : "okei, dar fa-o cand ma astept cel mai putin." Asta e neobisnuit la mine. Intr-un fel imi place, dar pe deoparte imi displace.
Stari, momente, diverse locuri. Life of a teenager. Where the fuck am I going to?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu